posâchíță s.f. (reg.) murdărie. Vezi definitia »

MĂTĂLÍCĂ pron. pers. (Fam.) Diminutiv al lui matale. [Var.: (reg.) tălícă pron. pers.] – Matale + suf. -ică. Vezi definitia »

GÁLICĂ s. f. încălțăminte romană provenind din Galia. ◊ sanda de capucin. (< lat. gallica) Vezi definitia »

PIRÓZĂ s.f. Arsură care se simte uneori în piept și spre gât la câteva ore după masă. [Cf. fr., gr. pyrosis]. Vezi definitia »

veácă (véci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. – 2. Cingătoare. – 3. Bordură, chenar, margine. – 4. Formă, tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În Olt. și Trans. – Der. veșcă, s. f. (cerc, inel), din sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. véska „ladă”; văcălie (var. vășcălie), s. f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veacă cu suf. -lie, și var. contaminată cu veșcă. Bășcălie, s. f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iască”. Vezi definitia »