păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »

tîrnáț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans. Vezi definitia »

FOTOZÁȚ s. n. (poligr.) zaț obținut prin fotoculegere. (< foto¹- + zaț) Vezi definitia »

FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț. Vezi definitia »

VACUBLÍȚ s.n. (Fot.) Tip de lampă-fulger al cărei sistem de luminare este format dintr-un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o foiță subțire de magneziu (sau aluminiu) și o montură metalică cu ghivent. [Pl. -țuri. / < germ. Vakublitz]. Vezi definitia »