PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. Vezi definitia »

CUȘÍTICĂ s. f. limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită în Etiopia. (< fr. couchitique) Vezi definitia »

TRÚCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick. Vezi definitia »

BUTILÉNĂ s.f. Hidrocarbură cu patru atomi de carbon și o dublă legătură; butenă. [< fr. butylène]. Vezi definitia »

slăvíță s.f. (reg.) varietate de struguri cu boabe mari, rare și dulci. Vezi definitia »