CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasă. – Din fr. congrégation, lat. congregatio. Vezi definitia »

URICEMÍE s.f. Prezență a acidului uric și a uraților în sânge. [Gen. -iei. / < fr. uricémie, cf. fr. urique – uric, gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

PARAPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie completă a ambelor membre inferioare. [Gen. -iei. / < fr. paraplégie, cf. gr. para – lângă, plege – lovitură]. Vezi definitia »

ARTRALGÍE s. f. durere la nivelul unei articulații (1). (< fr. arthralgie) Vezi definitia »

INSUFLÁȚIE, insuflații, s. f. Introducere sub presiune a unui gaz sau a unei substanțe pulverulente într-o cavitate a organismului în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. – Din fr. insufflation, lat. insufflatio. Vezi definitia »