LEPTOMENINGÍTĂ, leptomeningite, s. f. (Med.) Meningită în care se inflamează mai ales piamaterul. – Din fr. leptoméningite. Vezi definitia »

CHIÁSMĂ s. f. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ◊ punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici ◊ (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză. (< fr. chiasma, gr. khiasma) Vezi definitia »

CALCULÓZĂ s. f. boală produsă de prezența calculilor în anumite organe interne; litiază (1). (< fr. calculose) Vezi definitia »

TEBAÍNĂ s. f. alcaloid toxic extras din opiu; paramorfină. (< fr. thébaïne) Vezi definitia »

SUDORIPÁRĂ, sudoripare, adj. (În sintagma) Glandă sudoripară = glandă care secretează sudoarea. – Din fr. sudoripare. Vezi definitia »