COVELÍNĂ s.f. Sulfură naturală de cupru. [< fr. covelline, it. covellina, cf. Niccolo Covelli – mineralog italian]. Vezi definitia »

TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică. Vezi definitia »

BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos care se găsește în corpul oamenilor și al animalelor și în care se strâng unele secreții ale organismului. Bășica fierii. ♦ Bășică (1) (scoasă din corpul animalelor) uscată și întrebuințată la făcutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al peștilor, de forma unui balonaș, plin cu un amestec de gaze care le ajută la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă. De vânt bătut, ars de soare Și cu bășici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. (Neobișnuit) Glob de sticlă; balon. [Var.: (reg.) beșícă s. f.] – Lat. *bessica (= vessica). Vezi definitia »

RUBEÓLĂ s.f. Maladie eruptivă, contagioasă, cu evoluție benignă. [Pron. -be-o-. / < fr. rubéole]. Vezi definitia »

PLÁNTĂ s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante) Vezi definitia »