Definita cuvantului cabinet
CABINÉT s.n. 1. Încăpere (într-o casă, într-un apartament etc.) mai retrasă și mai liniștită decât celelalte, destinată anumitor folosințe (pentru lucru, în vederea exercitării unei profesiuni etc.). 2. Încăpere sau serie de încăperi (în localul unei instituții) unde lucrează cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Secție, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activității metodice dintr-o școală, dintr-un oraș etc.; b) secție de îndrumare și de informare în bibliotecile mari și în întreprinderi; (ieșit din uz) cabinet de partid = centru în care se dădeau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști și celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi. 4. Guvern; guvernământ; consiliu de miniștri. 5. Mobilă mică, alcătuită dintr-un corp bogat ornat și cu sertare, așezat pe un suport în formă de masă sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cabinet
meremét (mereméturi), s. n. – Reparație, preparare, punere la punct, reglare. – Mr. mirimete, megl. mirimet. Tc. meremet (Șeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. μερεμέτι, alb., bg. meremet. – Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. μερεμετίζω (din ngr. după Gáldi 209); meremetiseală, s. f. (reparație). Vezi definitia »
BLANCHET s.n. Preparat culinar asemănător cu o tocăniță, din bucăți de carne albă (vițel, miel, pasăre, măruntaie) în sos alb pe bază de rântaș alb sau îngroșător, cu adaos de ou și smântână; spre deosebire de ciulama, carnea este tăiată în bucăți mai mici, iar sosul este mai delicat; fr. blanquette; germ. Blankett; engl. white stew. – V. fricase(u) Vezi definitia »
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care are lungimea de undă mai mică decât lungimea de undă minimă a radiațiilor vizibile. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet. Vezi definitia »
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. (Rar) Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. Vezi definitia »
BURÉT s. n. 1. fire groase și neregulate din deșeuri de mătase naturală. 2. țesătură de mătase cu firul gros, neregulat și poros. (< fr. bourrette) Vezi definitia »