Definita cuvantului orânduială
ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orânduială
PALINGENÉZĂ s. f. 1. metamorfism la adâncimi foarte mari pe care îl suferă rocile eruptive sau sedimentare sub influența temperaturii. 2. (biol.) apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. (< fr. palingenèse) Vezi definitia »
EPIDERMOLÍZĂ s. f. sensibilitate a epidermei, prin formarea de bule cu conținut seros. (< fr. épidermolyse) Vezi definitia »
SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope. Vezi definitia »
várgă2 (dungă) (pop.) s. f., g.-d. art. vắrgii; pl. vắrgi Vezi definitia »
a o da roită expr. (intl.) a dispărea de la locul unei razii. Vezi definitia »