TRĂIRÍSM s. n. Curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii, susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică. [Pr.: tră-i-] – Trăire + suf. -ism. Vezi definitia »

PROLETCULTÍSM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului. – După rus. proletkul'tovșcina. Vezi definitia »

FIXÍSM s.n. (Biol.) Concepție care consideră că speciile de plante și de animale sunt invariabile în decursul istoriei pământului. [< fr. fixisme]. Vezi definitia »

BILINGVÍSM s. n. situație a unui vorbitor bilingv. (< fr. bilinguisme) Vezi definitia »

ANALATÍSM s. n. proprietate optică a stadimetrului și a taheometrelor de a da direct prin citire distanța de la centrul aparatului foto la mira vizată. (< fr. anallatism) Vezi definitia »