Definita cuvantului cadență
CADÉNȚĂ s.f. 1. Repetare într-un anumit ritm a unor mișcări; (mil.) mișcare ritmică a pașilor în marș. ◊ În cadență = cu mișcări uniform repetate. ♦ Număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet înainte de pauză. ♦ Succesiune regulată a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formulă armonică care formează sfârșitul unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizație) dintr-un concert, în care solistul este lăsat să-și desfășoare virtuozitatea. [< it. cadènza, fr. cadence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cadență
ZIUȘOÁRĂ s. f. (Rar) Ziulică. ◊ Loc. adv. La ziușoară = în zori de zi, dis-de-dimineață. [Pr.: zi-u-] – Zi + suf. -ușoară. Vezi definitia »
STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s. f. I. 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior.) Oameni lipsiți de valoare; adunătură. ◊ Loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț. II. Apăsare, presare; presiune. – Strâns2 + suf. -ură. Vezi definitia »
TABULATÚRĂ s.f. v. tablatură. Vezi definitia »
BÂZÂIÁLĂ, bâzâieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia] – Bâzâi + suf. -eală. Vezi definitia »
POLINÓZĂ s. f. coriză alergică de origine polenică. (< fr. pollinose) Vezi definitia »