Definita cuvantului orânduire
ORÂNDUÍRE, orânduiri, s. f. Acțiunea de a orândui și rezultatul ei. 1. Așezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. și reg.) Hotărâre, dispoziție, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările „socială” și „social-economică”) Treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică. ◊ Orânduire de stat = organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale. – V. orândui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orânduire
LĂCĂTUÍRE, lăcătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei. – V. lăcătui. Vezi definitia »
miscare ritmica Vezi definitia »
TRAVERSÁRE s. f. 1. acțiunea de a traversa. 2. instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. 3. străpungerea unui element de construcție pentru montarea instalațiilor. 4. așezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. (< traversa) Vezi definitia »
TERMOPROPULSÁRE, termopropulsări, s. f. Propulsare prin energie termică. – După fr. thermopropulsion. Vezi definitia »
AUTOPOLENIZÁRE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr. autopollinisation) Vezi definitia »