CACÁO s. f. Sămânța arborelui de cacao, folosită (sub formă de produs pulverulent) în alimentație, mai ales la fabricarea ciocolatei și a unor băuturi hrănitoare. ◊ Unt (sau ulei) de cacao = substanță grasă, de culoare albă-gălbuie, extrasă din pulberea de cacao și folosită la fabricarea ciocolatei, în industria farmaceutică, în cosmetică etc. ♦ Băutură preparată cu pulbere de cacao. [Pr.: -ca-o] – Din fr. cacao. Vezi definitia »

TÁO s. n. inv. principiu divin, nepersonal, ca un suflu, care ar fi dat naștere cosmosului, în doctrina filozofico-religioasă a lui Lai-dzî. (< fr., engl. tao) Vezi definitia »

CACÁO s. f. praf rezultat din măcinarea semințelor prăjite ale unui arbore exotic, folosit la prepararea ciocolatei; (p. ext.) băutura preparată. (< fr. cacao) Vezi definitia »

PRÁO s.n. Ambarcație mare cu vele, folosită în Malaysia. [Pron. prao. / cf. fr. prao]. Vezi definitia »

CALÁO s. m. pasăre din Asia, Africa și Oceania, cu ciocul având un apendice încovoiat; pasăre-rinocer. (< fr. calao) Vezi definitia »