TRUÍSM s.n. (Liv.) Adevăr banal, evident, care nu merită enunțat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true – adevărat]. Vezi definitia »

DIRIJÍSM s. n. Concepție economică care susține intervenția largă a statului în ansamblul vieții economice. – Din fr. dirigisme. Vezi definitia »

BATMOTROPÍSM s. n. Însușire a fibrelor musculare de a fi batmotrope. (<fr. bathmotropisme) Vezi definitia »

MONOSEMANTÍSM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme. Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s. n. concepția filozofică a lui Descartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism. (< fr. cartésianisme) Vezi definitia »