POSTPÚS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus. – V. postpune. Vezi definitia »

INDÚS, -Ă I. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influențat sau produs de un stimul extern. ◊ (despre tensiuni electromotoare, curenți electrici) produs prin inducție (4). ◊ (mat.) operație (relație) ~ă = restricția unei operații (relații) la o submulțime stabilă a mulțimii sale. II. s. n. parte a unei mașini electrice în care se produce prin inducție un curent electric. (după fr. induit) Vezi definitia »

NÓUS s.n. (Fil.) Principiu inteligent care a plăsmuit lumea în filozofia greacă. ♦ (În concepția filozofică a lui Anaxagora) Noțiune care desemnează substanța de sine stătătoare, generatoare a mișcării, vieții, ordinii din lumea materială. [< gr. nous – spirit, rațiune]. Vezi definitia »

PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Grupare de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus. Vezi definitia »

ELECTROTÓNUS s.n. Modificările produse într-un organism viu datorite curentului electric care trece prin el. [< fr. électrotonus]. Vezi definitia »