ÚRA¹ I. interj. exclamație care exprimă aprobare, entuziasm. II. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamație. (< rus. ura, fr. hourra) Vezi definitia »

PARCURÁ vb. I. v. parcurge. Vezi definitia »

ÎNCONDURÁ¹, încóndur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur. Vezi definitia »

CĂȚĂRÁ, cáțăr, vb. I. Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Var.: (reg.) acățărá vb. I] – Cf. acăța. Vezi definitia »

GÂRA interj. (Substantivat, în expr.) Gâra-mâra = sâcâială; ceartă. Vezi definitia »