ȘTIÚCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață; mârliță (Esox lucius). ◊ Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka. Vezi definitia »

PIONEFRÍTĂ s. f. nefrită purulentă. (< fr. pyonéphrite) Vezi definitia »

CÁUĂ s. f. (Reg.) Ființă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriați copiii. [Pr.: -ca-uă] – Cf. ucr. kava. Vezi definitia »

GONDOLIÉRĂ s.f. Cântec al gondolierilor venețieni; barcarolă. [Pron. -li-e-. / cf. it. gondoliera]. Vezi definitia »

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară. Vezi definitia »