MONOPÓL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mâinile lor o parte atât de importantă a producției, încât aceasta permite limitarea concurenței și stabilirea la mărfuri a unor prețuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obținerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde]. Vezi definitia »

CAROL, numele mai multor împărați ai Sfîntului Imperiu Roman de Națiune Germană. Mai importanți: 1. C. IV (1355-1378); a promulgat „Bula de Aur” (1356) și a înființat universitățile din Praga (1348) și din Viena (1365). 2. C. V v. Carol V(Carol Quintul). 3. C. VI (1711-1740); a purtat, fără succes războaie împotriva Franței și Turciei; a promulgat Pragmatica Sancțiune din 1713. Vezi definitia »

COMSOMÓL s.n. a. Organizație revoluționară a tineretului în fosta U.R.S.S.. b. Organizație de masă, care a activat între anii 1917-1990 în rândurile tineretului din U.R.S.S., având drept scop propagarea idealurilor comuniste. (din rus. komsomol < Kommunisticeskii Soyuz Molodeji = Uniunea Comunistă a Tinerilor) [def. a. MDN, b. NODEX, et. MW] Vezi definitia »

PROTARGÓL s.n. Substanță pulverulentă, galbenă sau galbenă-brună, solubilă în apă, întrebuințată ca astringent și amtiseptic. [< fr. protargol]. Vezi definitia »

AMATÓL s. n. exploziv constituit din nitrat de amoniu și trinitrotoluen. (< fr. amatol) Vezi definitia »