FĂȚUÍT¹ s. n. Fățuire. – V. fățui. Vezi definitia »

BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito. Vezi definitia »

BRAUNÍT s. n. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic. (< fr. braunite) Vezi definitia »

COSITORÍT², -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiectele de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor¹; spoit. – V. cositori. Vezi definitia »

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni. Vezi definitia »