TRIUMFĂTÓR, -OÁRE adj. care triumfă; învingător, victorios. ◊ (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut. (< fr. triumphateur, lat. triumphator) Vezi definitia »

AȘEZĂTÓR, -OÁRE, așezători, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate. – Din așeza + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

CLADOFÓR I. s. n. parte a tulpinii care poartă ramurile inflorescenței. II. s. f. pl. ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, pe pietre sau pe sol. (< fr. cladophore/s/) Vezi definitia »

LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec. Vezi definitia »

TRANSGRESÓR, -OÁRE s. m. f. cel care transgresează. (< fr. transgresseur, lat. transgressor) Vezi definitia »