-VÓR elem. „care mănâncă, înghite, roade”. (< fr. -vore, cf. lat. vorus) Vezi definitia »

EDIFICATÓR, -OÁRE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore]. Vezi definitia »

RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur. Vezi definitia »

CULBUTÓR s.m. 1. Basculator. 2. Pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate. [< fr. culbuteur]. Vezi definitia »

MENITÓR, menitori, s. m. (Înv.) Cel care prevestește ceva; prevestitor. – Meni + suf. -tor. Vezi definitia »