Definita cuvantului orbecăire
ORBECĂÍRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – V. orbecăi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbecăire
CONJECTURÁRE s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [< conjectura]. Vezi definitia »
STEREOTIPÁRE, stereotipări, s. f. Acțiunea de a stereotipa. [Pr.: -re-o-] – V. stereotipa. Vezi definitia »
VIEȚUÍRE, viețuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. – V. viețui. Vezi definitia »
VERUÍRE s. f. v. VERUI. [DLRM] Vezi definitia »
curtișáre s.f. (înv.) sălășluire. Vezi definitia »