Definita cuvantului aburca
aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aburca
ÎNCĂLICÁ vb. I. v. încăleca. Vezi definitia »
ÎNFULICÁ vb. I. v. înfuleca. Vezi definitia »
IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare. Vezi definitia »
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Re1- + convoca (după fr. reconvoquer). Vezi definitia »
RUSTIFICÁ vb. I. tr., intr. A rustica. [P.i. rustífic. / < rust(ic) + -ifica]. Vezi definitia »