síhlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846). Vezi definitia »

CANTÓRĂ, cantore, s. f. (Înv. și reg.) Birou, cancelarie. – Din rus. kontora. Vezi definitia »

ZGÂLȚÂIÁLĂ, zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

LOGONEVRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii de natură nervoasă. [< fr. logonévrose]. Vezi definitia »

ALCALÓZĂ s. f. Mărirea alcalinității sângelui datorită unor tulburări funcționale. – Fr. alcalose. Vezi definitia »