sírtă, sírte, s.f. (înv.) banc de nisipuri mișcătoare. Vezi definitia »

turtúcă s.f. (reg.) turturea. Vezi definitia »

măciucă, măciuci s. f. (pop.) penis. Vezi definitia »

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga. Vezi definitia »

LĂSĂTÚRĂ, lăsături, s. f. (Rar) Loc în care s-a produs o denivelare. – Lăsa + suf. -ătură. Vezi definitia »