ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor. Vezi definitia »

BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă purtată de țărani. – Ucr. baĭbarak. Vezi definitia »

ORGIÁC, -Ă adj. Cu caracter de orgie; orgiastic. [Pron. -gi-ac. / < fr. orgiaque]. Vezi definitia »

BUGEÁC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adânci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak. Vezi definitia »

ANTITABÁC adj. invar. (Rar) Antitabagic. – Din fr. antitabac. Vezi definitia »