páră s.f. (pop.) 1. flacără, vâlvătaie, dogoare. 2. (fig.; înv.) tărie, intensitate. 3. (fig.; înv.) sentiment puternic; înflăcărare, chin sufletesc, dorință chinuitoare, foc. 4. (adv.; pe lângă verbul a roși) foarte intens, foarte tare. 5. (înv.) emanație puternică, exalație. 6. (înv.) sul de fum. 7. (reg.) trăznet. 8. (reg.) tăișul toporului. Vezi definitia »

PODOBROMHIDRÓZĂ s.f. Transpirație rău mirositoare a picioarelor. [< fr. podobromhidrose]. Vezi definitia »

tấrșă, tấrșe, s.f. (reg.) piedică, opritoare. 2. arșic. Vezi definitia »

TĂTUCÚȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui tătucă. – Tătucă + suf. -uță. Vezi definitia »

CERVICARTRÓZĂ s. f. artroză a vertebrelor cervicale. (< fr. cervicarthrose) Vezi definitia »