FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis]. Vezi definitia »

CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] – Caiet + suf. -el. Vezi definitia »

pribegél, pribegéi, s.m. (reg.) haiducel. Vezi definitia »

BOTUȘÉL, botușéi, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș. Vezi definitia »

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Germ. Spiegel. Vezi definitia »