ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus). Vezi definitia »

GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. Vezi definitia »

ÎNRÂURÍTĂ, înrâurite sf. (Înv.) Înrâurire. – V. înrâuri. Vezi definitia »

COLONCÍFRĂ s. f. cifră care arată numărul de ordine al paginii unei cărți. (rus. kolonțifra, după germ. Kolumnenziffer) Vezi definitia »

STREPTOMICÍNĂ s. f. antibiotic dintr-o ciupercă microscopică, cu acțiune bacteriostatică și bactericidă, folosit în tratamentul tuberculozei, meningitelor, septicemiilor etc. (< fr. streptomycine) Vezi definitia »