bále s. f. pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. – Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *baba (Pușcariu 180; Candrea, Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim și de Lambrior 379); cf. it. bava, fr. (bave), sp., port. baba. Rezultatul normal *ba nu se folosește la sing.; pe baza formei de pl. se formează uneori sing. analogic, bală, ca în dialecte. – Miklosich, Slaw. Elem., 14 și Cihac propun ca etimon al cuvîntului rom. pe cel sb. bale cu der. balav „bălos” și baliti „a-i curge balele”; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră și Berneker 41). Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos); băloșa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură); băloșel, s. m. (ciupercă, Russula foetens); îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa); îmbălătură, s. f. (scuipătură; jignire, ofensă); îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din rom. trebuie să provină țig., sp. bajilé „bale” (Besses 32). Vezi definitia »

BAZIFILE (‹ fr.; {s} gr. basis „bază” + philos „iubitor”) subst. pl. și adj. (Organisme) care preferă substanțe bogate în componente bazice. Vezi definitia »

Familiile lexicale Vezi definitia »

BIDONVÍLLE s.n. v. bidonvil. [DEX'98] Vezi definitia »

numele purtat de persoana, care a fost transmis de la parinti ca mostenire si amintirea despre stramosi. numele poate fi preluat de copii de la mama sau de la tata. de/a lungul mai multor generatii numelele de familie se poat ramifica ajungind la citeva 10. multe popoare port numele de familie de la mai multi stramosi, de obicei se atesta la qarabi Vezi definitia »