játcă s.f. (reg.) unealtă folosită la țesut. Vezi definitia »

CAPSÚLĂ s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe. 2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații. ♦ ĕ suprarenale = glande suprarenale; ĕ articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ◊ înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ◊ cașetă. 3. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe. 4. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică. (< fr. capsule, lat. capsula) Vezi definitia »

STÁVĂ, stave, s. f. (Reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. [Var.: steávă s. f.] – Cf. bg. stava, alb. stavë. Vezi definitia »

MANGANOCONIÓZĂ s. f. penumoconioză produsă de mangan și sărurile sale. (< mangan + conioză) Vezi definitia »

SUBFILIÁLĂ s.f. Secție a unei întreprinderi sau instituții mai mică decât filiala. [Pron. -li-a-. / < sub- + filială]. Vezi definitia »