CARANSEBEȘ, oraș în Jud. Caraș-Severin, la confl. Sebeșului cu Timișul; 34.165 loc. (1991). Aeroport. Expl. de argile. Combinat pentru industrializarea lemnului (mobilă, placaje, furnire, dogărie), întreprinderi de construcții metalice (macarale turn și portuare), de mat. pentru constr. (cărămidă, țiglă), de panificație; ateliere de reparații. Centru viticol. Muzeu. Menționat pentru prima oară în 1290 sub denumirea de Sebeș. Din unirea așezărilor medievale Căran (Cărăvan) și Sebeș (sec. 15) a rezultat denumirea actuală. Recunoscut oraș în 1564. Monumente: Biserica Sf. Gheorghe (sec. 15-18), Biserica Sf. Ioan Botezătorul (sec. 18), fostă cazarmă (sec. 18). Vezi definitia »

schemni-ceaúș s.m. (înv.) ceauș, reprezentant al Porții otomane, care însoțea în Țările Române pe noul domn numit de Poartă. Vezi definitia »

buș² (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri Vezi definitia »

costrắș (cóstrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti. Vezi definitia »

PONTÁȘ¹, pontași, s. m. (Înv.) Țăran clăcaș. – Pont² + suf. -aș. Vezi definitia »