PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. Vezi definitia »

ANTIMEMÓRII s. f. pl. memorii cu caracter evocator, care nu respectă procedeele consacrate ale memorialisticii. (< fr. antimémoires) Vezi definitia »

SATURNÁLII s.f.pl. Sărbători închinate zeului Saturn, care aveau loc cu prilejul terminării muncilor agricole. ♦ (Fig.) Petrecere desfrânată, destrăbălată; orgie. [< lat. saturnalia, cf. Saturn – zeul semănăturilor la romani]. Vezi definitia »

MICOBACTÉRII s. f. pl. bacterii care au unele asemănări cu ciupercile. (< fr. mycobactéries) Vezi definitia »

pantasíi s.f. pl. (înv. și reg.) toane, capricii, pandalii. Vezi definitia »