Definita cuvantului caracul
CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caracul
a ține șestul expr. (intl.) a pândi eventuala apariție inopinată a cuiva în timpul unei operațiuni ilegale. Vezi definitia »
mascul perfect, cunoscut si sub numele de taietor de lemne Vezi definitia »
OSCÚL s. m. por mare pe suprafața spongierilor. (< fr. oscule) Vezi definitia »
opusul cuântului rostit Vezi definitia »
CORPÚSCUL, corpusculi, s. m. Părticică de materie; corp de dimensiuni foarte mici. ◊ Corpuscul tactil = formație nervoasă microscopică, localizată în dermă, specializată în recepția excitațiilor tactile. Corpuscul elementar = unitate virotică, alcătuită dintr-un centru de acid nucleic înconjurat de o capsulă proteică. [Pl. și: (n.) corpuscule] – Din fr. corpuscule, lat. corpusculum. Vezi definitia »