Definita cuvantului caracul
CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caracul
EMÚL s. m. rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus) Vezi definitia »
1. Rezultatul actiunii de marketing sau advertising prin care un produs, serviciu, institutie capata o imagine unitara recunoscuta... 2. imagine a unui produs, serviciu, promovata constant si care contribuie la consolidarea capitalului unui brand (sinonim cu marca) Vezi definitia »
PUL s.n. Piesă la jocul de table. [Pl. -uri. / < fr. poule]. Vezi definitia »
CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat războaiei împotriva regelui Franței, Ludovic XI, suzeranul său, opunîndu-se, la început cu succes, politicii acestuia de unificare și de centralizare a statului. Înfrînt de elvețieni în 1476, la Granson și Morat, și de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), luptă în care a fost ucis. Vezi definitia »
FENÍCUL s. m. plantă erbacee înaltă, cu flori mici, galbene, din ale cărei semințe se extrage un ulei eteric. (< lat. foeniculum) Vezi definitia »