Definita cuvantului caracter
CARACTÉR s.n. 1. Totalitatea trăsăturilor psihice esențiale și stabile ale omului, care se manifestă în modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trăsături psihice complexe prezentată într-o operă literară. ♦ Ansamblu de însușiri morale manifestate prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc. 2. Particularitate distinctivă care constituie specificul unui lucru. 3. Literă, semn grafic. 4. (Mat.) Numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. [Acc. și carácter. / < fr. caractère, cf. lat. character, gr. charakter – semn].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caracter
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier. Vezi definitia »
POLIPIÉR s. m. masă calcaroasă din schelete de polipi1 (1). ◊ scheletul calcaros al madreporilor. (< fr. polypier) Vezi definitia »
sténgher, sténgheri, s.m. (reg.) bucată (de pâine, de mămăligă); codru. Vezi definitia »
TAUTOMÉR, -Ă adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [< fr. tautomère]. Vezi definitia »
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Cel care braconează. [Pr.: -ni-er] – Fr. braconnier. Vezi definitia »