TOÁNĂ¹, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, răsfățat. ♦ Criză, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ♦ Stare de spirit, dispoziție. ♦ Fig. Mișcare repede, violentă. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, răstimp (scurt). ♦ Cantitate mică din ceva. – Cf. tuna. Vezi definitia »

PĂSCÚȚĂ, păscuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pască. 2. (Bot.) Bănuț. ♦ Păstiță. [Pl. și: (2) păscuți] – Pască + suf. -uță. Vezi definitia »

schindiseálă², schindiséli, s.f. (reg.) zor, grabă. Vezi definitia »

fâșcâitúră, fâșcâitúri, s.f. (reg.) șuierătură, fluierătură. Vezi definitia »

OLEICULTÚRĂ s. f. cultura măslinului și a plantelor oleaginoase. (< fr. oléiculture) Vezi definitia »