cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak. Vezi definitia »

SANDARÁC s. n. Rășină naturală extrasă dintr-o specie de tuia, folosită la prepararea lacurilor și a vopselelor, a unor chituri pentru sticlă și porțelan etc. – Din fr. sandaraque, lat. sandaraca. Vezi definitia »

sfârâiác, sfârâiáce, s.n. (reg.) 1. zgomotul produs de un fier încins cufundat în apă. 2. lucru lipsit de însemnătate. 3. (în jocurile copiilor) sfârâitoare (cu nasture sau nucă). 4. (în forma: sfârăiac) prâsnel, titirez. Vezi definitia »

HAC¹, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak. Vezi definitia »

ORTÁC, ortaci, s. m. (Reg.) Tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; p. ext. prieten. ♦ (Glumeț) Iubit, drăguț. ♦ Asociat, părtaș. – Din scr. ortak. Vezi definitia »