Definita cuvantului caricatură
CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caricatură
ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui zgardă. – Zgardă + suf. -iță. Vezi definitia »
SCLIVISEÁLĂ, scliviseli, s. f. 1. (Pop. și fam.) Sclivisire. 2. (Concr.) Strat subțire de tencuială de ciment aplicat pe suprafața unui element de construcție pentru a obține suprafețe netede și impermeabile. – Sclivisi + suf. -eală. Vezi definitia »
zăgáștină (reg.) s. f., g.-d. art. zăgáștinei; pl. zăgáștine Vezi definitia »
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură. Vezi definitia »
CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance]. Vezi definitia »