BONAPARTÍSM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr. bonapartisme) Vezi definitia »

ALOCROMATÍSM s. n. Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcție de natura substanțelor colorate pe care le conțin. – Din fr. allochromatisme. Vezi definitia »

NEUROTROPÍSM s.n. Afinitatea unor toxine sau germeni față de sistemul nervos. [< fr. neurotropisme]. Vezi definitia »

STRICNINÍSM s.n. Intoxicație cu stricnină. [< fr. strychninisme]. Vezi definitia »

FIXÍSM s. n. 1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile. 2. teorie din sec. XIX potrivit cărea bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului. (< fr. fixisme) Vezi definitia »