Definita cuvantului caroten
CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caroten
-CÉN1 elem. v. ceno2-. Vezi definitia »
CORNICÉN s. m. (ant.) cântăreț din corn. (< lat. cornicen) Vezi definitia »
AUTOFÉN, -Ă adj. (despre un caracter genetic) controlat de o singură genă, care se manifestă autonom în cursul transplantelor. (< auto1- + -fen1) Vezi definitia »
NEPRIÉTEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prieten. Vezi definitia »
GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce]. Vezi definitia »