GLOSEMÁTICĂ s. f. ramură a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semanticii teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. (< fr. glossématique, engl. glossematics) Vezi definitia »

TELEBUSÓLĂ s. f. busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare la bordul unui avion; telecompas. (< tele¹- + busolă) Vezi definitia »

BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance. Vezi definitia »

BÉRMĂ s. f. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului. (< fr. berme, germ. Berme) Vezi definitia »

poloácă, poloáce, s.f.(reg.) placă de azbociment cu care se face acoperișul unei case. Vezi definitia »