AURÓRĂ, aurore, s. f. 1. Lumină roșie-portocalie cu care soarele luminează orizontul, înainte de a răsări. ◊ Auroră boreală, polară (sau australă) = lumină difuză, verde sau roșie, care apare în timpul nopții pe bolta cerească, în regiunile polare. 2. Fig. Început al unei epoci, al unei acțiuni etc. [Pr.: a-u-] – Fr. aurore (lat. lit. aurora). Vezi definitia »

LINIOÁRĂ, linioare, s. f. 1. Diminutiv al lui linie; liniuță. 2. Liniuță de unire; cratimă. 3. Fiecare dintre fragmentele unui metru pliabil. [Pr.: -ni-oa-] – Linie + suf. -ioară. Vezi definitia »

MAGNETOREZISTÉNȚĂ s. f. element semiconductor a cărui rezistență crește o dată cu câmpul magnetic în care este plasat. (< fr. magnétorésistance) Vezi definitia »

PERIMETRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a membranei care învelește uterul. [Cf. fr. périmétrite]. Vezi definitia »

pomăzuitúră, pomăzuitúri, s.f. (înv.) bucată de bumbac cu care clericul șterge pe cel uns cu mir. Vezi definitia »