plancuí, plancuiésc, vb. IV (reg.; despre despre bușteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe plancă (pe jilip), a împinge pe plancă trunchiurile. Vezi definitia »

alcătuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A face, a întocmi, a compune. – 2. A organiza, a aranja. Mag. alkotni (Cihac, II, 475; DAR). – Der. alcătuială, (var. alcătuință), s. f. (alcătuire); alcătuitor, s. m. (organizator, care aranjează ceva). Vezi definitia »

GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui. Vezi definitia »

PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A proteja. – Protege + suf. -ui. Vezi definitia »

pănuí, pănuiésc, vb. IV (reg.; despre lemne) a ciopli, a modela în formă de pană. Vezi definitia »