NEGOCIÁ vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier) Vezi definitia »

BIHARIA, com. în jud. Bihor; 5.967 loc. (1991). Centru viticol. Stație de c. f. Pe terit. satului B. este atestată o locuire neîntreruptă începînd din neolitic. Vezi definitia »

cucuiá, cucúi, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură. Vezi definitia »

etimologia cuvantului vine din limba greaca actuala de la cuvantul „vierme”, σκουλήκι. Se refera in principal la organul sexual masculin. Asta e sa cititi voi, nu sa treceti la definitii, dar ma amuza pudibonderia lingvistilor care se ocupa de dictionare, mai ales ale moldovenilor de la Litera, international sau nu. Vezi definitia »

DERAIÁ vb. I. intr. (Despre un vehicul pe șine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe șine, de pe linie. ◊ (Fig.; despre oameni) A devia (într-o discuție etc.); a înnebuni, a se sminti. [Pron. -ra-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler]. Vezi definitia »