coinac, coinaci s. m. (inrl. înv.) copil; adolescent. Vezi definitia »

fârlicundác s.n. (înv.) joc popular. Vezi definitia »

hac³, hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele. Vezi definitia »

BAC² s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe]. Vezi definitia »

DĂNÁC, dănaci, s. m. (Reg.) Băiat măricel; băiețandru, flăcăiaș. – Bg. danak. Vezi definitia »