FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio) Vezi definitia »

DIMÍE, dimii, s. f. (Reg.) 1. Țesătură țărănească de lână (de culoare albă), din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte; pănură, aba¹. 2. (Rar) Pantaloni țărănești strâmți; cioareci. – Tc. dimi. Vezi definitia »

SOMNOROȘÍE s. f. (Rar) Somnolență. – Somnoros + suf. -ie. Vezi definitia »

cârșíe (cârșíi), s. f. – (Banat) Stîncă, țanc. Sb., cr. kršje (DAR). Vezi definitia »

SUBPRODÚCȚIE, subproducții, s. f. Producție care nu satisface nevoile consumatorilor. – Sub¹- + producție (după fr. sous-production). Vezi definitia »