ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală. Vezi definitia »

LACÚNĂ s. f. 1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ◊ (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet. ◊ întrerupere într-un text. 2. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. 4. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna) Vezi definitia »

TETRÓDĂ s.f. Tub electronic asemănător cu trioda, care are două grile între catod și anod. [< fr. tétrode]. Vezi definitia »

PRINȚÉSĂ s. f. principesă. (< fr. princesse) Vezi definitia »

COLÁNĂ s. f. culegere de poezii sau de proză cu temă comună. (< it. collana) Vezi definitia »