CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent) Vezi definitia »

odráslă (odrásle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe). Vezi definitia »

belchită (-te), s. f. – Jder. Origine necunoscută. DAR propune să fie pus în legătură cu pol. bielka, germ. Bilch. Vezi definitia »

fofoloancă, fofoloance s. f. vulvă. Vezi definitia »

NIVÉLĂ s.f. Instrument folosit pentru stabilirea poziției orizontale a suprafețelor sau a dreptelor. [< fr. nivelle]. Vezi definitia »