AKKADIÁN, -Ă, (‹ fr. {i}), s. m. pl., adj. 1. Populație semitică din antichitate care a întemeiat, în milen. 3 î. Hr. orașul și statul Akkad. 2. Adj. Care aparține Akkadului sau a akkadienilor (1), privitor la Akkad și sau la akkadieni. ♦ Artă a. = arta care s-a dezvoltat în statul Akkad. ♦ Limbă a. = cea mai veche limbă semitică, de largă circulație; a întrebuințat scrierea cuneiformă. V. mesopotamian. Vezi definitia »

zăbrán (-ne), s. n. – Pădure, crîng. Sb. zabran (Candrea). În Banat. Vezi definitia »

BĂLAN 1. Oraș în jud. Harghita, pe Olt; 13.771 loc. (1991). Expl. de pirite cuprifere și prelucr. primară a acestora. Fabrică de tricotaje. Declarat oraș în 1967. 2. Com. în jud. Sălaj, pe Almaș; 4.512 loc. (1991). Două biserici de lemn (sec. 17), cu bogat decor sculptat. Vezi definitia »

ȘEDINȚOMÁN, -Ă s.m. și f. (Peior.) Cel care are mania ședințelor. [< ședință + -man]. Vezi definitia »

BIOMATEMATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în biomatematică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. biomathématicien]. Vezi definitia »