FÚRIE s.f. 1. Mânie violentă, nestăpânită; violență. ♦ (Fig.; rar) Dorință, patimă. 2. Fiecare dintre cele trei divinități ale infernului, care, în credințele celor antici, chinuiau sufletele păcătoșilor. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. furia, cf. fr. furie]. Vezi definitia »

VEZICULECTOMÍE s. f. extirpare a veziculelor seminale. (< fr. vésiculectomie) Vezi definitia »

BIBLIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază cărțile din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor etc. (< fr. bibliologie) Vezi definitia »

KINEZIOLOGÍE s.f. v. chineziologie. Vezi definitia »

RECÚRSIE s.f. (Fon.) Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Gen. -iei, var. recursiune s.f. / < lat. recursio]. Vezi definitia »